De fapt, este un articol în care voi vorbi mai mult despre un obicei străvechi, ce are în prim plan copilul și îngrijirea lui. Așa că recunosc, titlu induce în mod voit în eroare :).
Deși este o metodă străveche de îngrijire și supraveghere a copiilor, purtatul copilului pare a fi, în prezent, o inovație a părinților moderni. Eu am fost surprinsă să descopăr recent că există, aproape de cînd lumea, o modalitatea atît de firească și benefică de a fi alături de copilul tău atunci cînd are cea mai mare nevoie de căldură și siguranță, încît sunt aproape sigură că o să-mi port copilul lîngă inimă, pîn o fi să facă primul pas :). Dar asta e un pic altă poveste.
Săptămîna aceasta, începînd cu 7 și încheind cu 13 octombrie, în lume este celebrată Săptămîna Internațională a Bebelușilor Purtați. Apropo, știați că mamele din țările asiatice și africane încă își mai poartă bebelușii ca pe vremuri, la piept sau la spate, folosind eșarfe din pînză naturală sau piele în care își înfășoară corpul (numite sling sau mei-tai)? Potrivit studiilor efectuate, acești copii sunt mult mai atenți la tot ceea ce îi înconjoară, sunt mai liniștiți, mai sociabili și nu plîng fără motiv, sunt mai activi și întreprinzători. Acest minunat obicei se pare că este motivat de convingerea interioară a fiecărei mame că un copil va crește sănătos, voios și în siguranță doar dacă va fi purtat 9 luni în burtică, sub inimă, și alte 9 luni – în brațe, lîngă inimă. Ca apoi, toată viața să fie purtat în inimă.
Femeia modernă, crescută într-o societate de consum care o învață că, odată cu nașterea copilului, trebuie să achiziționeze cel puțin un cărucior și multe alte ”dispozitive” care să o ajute la îngrijirea lui, pare să fi uitat de acest principiu nescris al naturii umane, considerînd că un prunc ținut în brațe devine în mod irecuperabil un copil răsfățat…
Teama că un bebeluș s-ar obișnui cu apropierea într-atît încît să nu poată să devină independent și autonom, să nu vrea să se desprindă de mama sa și să devină un răsfățat pe viață, este total nefondată. Studiile efectuate asupra copiilor purtați și asupra copiilor nepurtați au relevat faptul că cei dintîi nu au manifestat deloc dorința de a fi purtați în brațe după 9 luni, ci dimpotrivă, au fost capabili să pornească singurei în explorarea lumii, desprinzîndu-se de poala mamei imediat ce au făcut primii pași.
Pentru copil, faptul că a avut parte de apropiere și susținere necondiționată, și prin aceasta, de stimuli externi exact în măsura în care avea nevoie încă din primele zile de viață, a constituit baza unei relații de încredere, atît de importantă pentru a porni pe drumul cunoașterii. Cînd un copil se simte sigur pe relația de încredere și atașament cu părinții săi, el primește în dar și libertatea de a alege mai repede și mai ușor separarea de poala mamei, fiind dornic și nerăbdător să exploreze lumea înconjurătoare cu propriile picioare, fără frică și dificultăți de adaptare, știind că părinții îi vor fi mereu alături.
Obiceiul de a purta bebelușul și sling-ul au o istorie curioasă, chiar dacă apariția acestora se datorează unor premise pur pragmatice: din necesitatea de a îndeplini treburile casnice, de a pregăti mîncare și de a avea grijă de copii, toate aproape în același timp. Încă din preistorie, femeile foloseau un fel de legători pentru a-și purta copii mereu aproape. La început, acestea erau confecționate din pieile animalelor vînate de către bărbați, iar ulterior – din pînză. Una din primele reprezentări grafice ale ceea ce astăzi se numește sling datează din mileniul I î.e.n. Următoarea mențiune a legătorii pentru purtat copiii datează de la începutul secolului al XIII-lea, din ajunul epocii Renașterii. Pe frescele capelei Arena del Padova (1304-1306), pictorul și arhitectul florentin Giotto di Bondone a pictat scene din viața Mîntuitorului Iisus Hristos și a Maicii Domnului. Pe cîteva dintre acestea este imortalizat exodul din Egipt al sfintei familii. Pictorul a surprins exact particularitățile vestimentației din acele timpuri și pentru el este absolut firesc că Fecioara Maria își poartă pruncul la piept cu ajutorul unei legători. Copii purtați sunt reprezentați și pe fresca din Basilica Santa Maria Asunta, realizată de pictorul Bartolo di Fredi. 
De asemenea, prototipul purtatului copiilor în sling se regăsește în culturile multor popoare. În Rusia, copiii erau purtați în poalele rochiilor, fustelor și șorțurilor special confecționate pentru asta, dar și în basmale și cutii împletite. Popoarele Asiei, Africii, dar și țiganii, de asemenea, foloseau sling-ul pentru a-și purta în siguranță copiii. În Africa, sling-ul este numit kanga sau kikuy și are forma unei batiste uriașe; țiganii îl numesc șal; în China este cunoscut sub numele de mei-tai sau mei-sling și are forma unui dreptunghi din pînză puternică, la vîrfurile căruia sunt cusute bretele lungi; în Japonia – sling-onbuhimo, prevăzut cu bretele și inele; în Mexic și America de Sud – rebozo, iar în Israel – minsa.
În secolul al XIX-lea, în straturile înalte ale societății pătrunde o nouă ideologie educațională, potrivit căreia în relația dintre părinți și copii trebuie să existe o distanță și chiar o înstrăinare cu scopul de a evita răsfățul copilului și de a-l pregăti pentru greutățile vieții (!). Un rol major în propagarea acestei ideologii l-a avut apariția cărucioarelor. Purtatul copiilor a fost dat uitării în statele civilizate și chiar dacă încă se mai practică undeva, atunci asta se întîmplă în țările slab dezvoltate, în mediile rurale și în comunitățile care încă mai duc un stil de viață firesc, în acord cu natura.
Reluarea obiceiului de a purta copiii are loc în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea și asta se întîmplă datorită interesului antropologic sporit pe care-l manifestă europenii și americanii față de stilul de viață al popoarelor Africii, Tibetului, etc. Se fac studii comparative privind diferiți parametri în dezvoltarea copiilor care trăiesc în societatea occidentală și cei care trăiesc în societățile tradiționaliste, iar rezultatele explică multe. În 1965, Marseille Zheber efectuează o cercetare în Uganda, rezultatele relevînd că nivelul dezvoltării psihice și fizice a copiilor africani, din familiile nevoiașe, în primii lor ani de viață, este net superior celui pe care-l au copiii europeni (această diferență este apoi compensată datorită progresului civilizațional). Cum s-a dovedit ulterior, diferența în nivelul de dezvoltare este cauzată de diferența stilurilor de educație. Mama africană nu-și ține copilul în pătuc, nu-l plimbă în cărucior și nici nu-l pune să se joace într-un țarc. De la naștere, ea îl poartă cu sine, în spate sau la piept. Copilul cunoaște lumea, văzînd ceea ce vede și mama lui, iar auzindu-i mereu vocea, copilul participă în viața mamei sale. Adormind și trezindu-se alături de ea, nu simte atît de groaznic angoasa abandonului, pentru că mama îi este alături să-l liniștească și să-l protejeze.
Astfel, potrivit specialiștilor, avantajele purtării bebelușilor sunt numeroase:
- apropierea de mamă, sentiment care nu poate fi egalat de nici un alt tratament, nici chiar medical. Se știe că bebelușii au un simț tactil foarte dezvoltat care îi ajută să crească, și anume atingerile materne pe care le primesc atîta timp cît sunt purtați, le sunt benefice și din punct de vedere fizic, și din punct de vedere psihic.
- un bebeluș purtat este mult mai liniștit, mai atent și mai mulțumit decît un copil plimbat în cărucior.
- pînă la 5 luni un bebeluș nu știe că un obiect sau o persoană care dispare din cîmpul lui vizual continuă să mai existe, prin asta se explică de ce mulți bebeluși plîng neputînd să adoarmă în pătuț sau în cărucior.
- purtatul este sănătos, întrucît previne displazia de șold, iar studiile făcute arată că bebelușii purtați se dezvoltă fizic mult mai bine decît cei care nu au fost stimulați din acest punct de vedere.
- copiii purtați sunt mai deschiși pentru noi stimuli și mult mai atenți și mai receptivi la lumea exterioară.
- un nivel ridicat al inteligenței emoționale și al competenței sociale.
- contactul corporal, cît și mișcare permanentă generată de corpul mamei contribuie la siguranța copilului că este în permanență cu cineva și că nu este singur, or, pentru un prunc cel mai de groază sentiment este cel de abandon și că se află singur într-o lume pe care n-o poate cuprinde și înțelege încă.
- procesul învățării începe din poala mamei, așa cum e firesc.
- mama învață mai ușor să recunoască, să citească și să înțeleagă limbajul și semnalele copilului ei, ceea ce înlesnește comunicare dintre ea și copil.
- unui copil purtat îi sunt stimulate toate organele de simț: auditiv, olfactiv, vizual, tactil, precum și simțul echilibrului și al mișcării.
- un copil purtat se simte înțeles, iar pe termen lung va deveni un adolescent chibzuit și echilibrat, cu simțul încrederii în propriile forțe.
- copilul purtat participă alături de mama sa la activitățile zilnice și astfel de mic este pus față în față cu viața și cerințele ei.
- un copil purtat își va gestiona mai bine sentimentele de dezacord și furie, și va face față mai bine oricărui disconfort, fizic sau psihic.
- acesta este modul cel mai sănătos de a arăta unui copil ce înseamnă viața de zi cu zi, de la înălțimea unui adult, nu din patul bebelușului.
- poziția verticală pe care copilul o poate lua chiar din primele zile după naștere îl va ajuta să-și mențină mai ușor și mai devreme capul, îi va întări mușchii spatelui și îi va conferi un mai bun simț al orientării în spațiu.
- copii purtați, cărora li s-a oferit atenția cuvenită, nu au probleme în a-și găsi singuri ocupație, pentru ei nu există noțiunea de plictiseală și nici nu au nevoie să fie distrați sau animați de cineva, pentru că au reacții pozitive în majoritatea timpului și atitudine activă față de tot ceea ce-i înconjoară.
- purtatul bebelușului nu este destinat doar mamelor, și tații se pot descurca la fel de bine, fiind pentru ei o modalitatea optimă de a-și consolida relația cu copii și de a o ajuta pe femeie în educația și îngrijirea lor.
Cu alte cuvinte, spun specialiștii, ca părinți, merită să vă dedicați un an din viață acestei disponibilități necondiționate de a-i fi alături copilului vostru și veți fi gratificat cu un copil, cel puțin înțelegător și ascultător.
M-am documentat de-aici și de-aici.
Articolul Femeia se poartă pe palme, copilul – lîngă inimă apare prima dată în Sunt și iubesc.
